E rău impozitul pe cifra de afaceri?

Discuţiile despre schimbarea filosofiei fiscale în ceea ce priveşte impozitul pe profitul companiilor au căpătat accente emoţionale eclipsând analizele „reci”. Cui i-ar prinde însă bine o astfel de taxare?

Am tot auzit lamentări privind falimentele iminente, fuga investitorilor, într-un cuvânt despre dezastrul introdus de înlocuirea impozitului de 16% pe profit cu unul pe cifra de afaceri, cel mai probabil în trepte de 1%, 2% şi 3%. S-a pornit de la observaţia că, la cifre de afaceri cumulate aproximativ egale, companiile străine plătesc un impozit pe profit de trei ori mai mic decât companiile locale. De ce se întâmplă asta? Pentru că se abuzează de înregistarea în paradisuri fiscale unde impozitul pe profit e zero sau semnificativ mai mic decât în România, pentru că se practică agresiv strategiile preţurilor de transfer (subsidiarele cumpără la suprapreţ produse şi servicii, de multe ori oferite chiar de companiile-mamă, pentru a-şi dilua în acest mod profitul impozabil în România).

Ei bine, soluţia găsită de autorităţi-deocamdată doar la stadiul de ipoteză-era ca impozitul pe profit să fie înlocuit de o taxare a cifrei de afaceri, proces dublat de anularea impozitului pe dividende pentru a face mai suportabilă respectiva taxă. Un cor de vociferări, lamentări, ameninţaţi cu falimentul şi dispariţia investitorilor s-a stârnit aproape imediat prin presă şi opoziţia politică aşa că recapitulăm cui i-ar prinde bine o astfel de politică fiscală.

Înainte de orice, să pomenim că o astfel de taxa există deja în cazul microîntreprinderilor care plătesc un impozit pe cifra de afaceri  ca stimul pentru dezvoltarea business-ului. De ce este considerat respectivul stimul în cazul jucătorilor mici din economie o piatră de moară pentru alţii mai mari? Pe scurt, pentru că ar pune pe butuci afaceri cu rulaj mare şi marjă mică de profit ni se spune. De pildă, afacerile în lohn (industria textilă) sau cele din zona restaurantelor de pildă unde se face rulaj cu investiţii mici (spaţiul se închiriază, o parte din dotări se oferă în scop de branding-mese, umbrelele inscripţionate cu anumite mărci, etc, furnizorii acceptă plata la 30 de zile).

Dincolo de aceste excepţii, marea majoritate a antreprenorilor care nu practică preţurile de transfer şi nu sunt înregistraţi prin paradisuri fiscale ar putea fi avantajată de o astfel de taxare. Să presupunem o marja modestă de profit, de 10% din cifra de afaceri. La 100 de lei cifra de afaceri investitorul obţine 10 lei profit din care dă 1,6 lei impozit statului. Dacă ar fi taxată cifra de afaceri cu 1% investitorul nostru ar ieşi mai bine decât în cazul impozitului pe profit de 16% acesta plătind un leu în loc de 1,6 lei ca impozit. La o impozitare de 2% a cifrei de afaceri acesta ar ieşi însă în pierdere raportat la situaţia anterioară. Dar care afaceri chiar merg cu o marja de profit de numai 10% şi nu cu una mai mare? Dacă ne uităm la bursă unde companiile energetice listate au marje de 30-40% ne dăm seama ce bine le-ar prinde micilor acţionari ai acestora schimbarea filosofiei fiscale-le-ar rămâne mai mulţi bani de dividende din profit.

În concluzie, afacerile cu o marja de profit de minim 20% ar fi avantajate chiar şi în ipoteza că ar suporta un impozit de 3% pe cifra de afaceri (la 100 de lei cifră de afaceri profitul ar fi de 20 de lei iar impozitul pe profit de 3,2 lei, mai mare deci decât în cazul impozitării cifrei de afaceri cu 3%, în plus existând şi avantajul eliminării impozitului pe dividende). Pentru cele cu o marja în intervalul de 10-20% ar trebui că plafonul de impozitare să fie de 1-2% pentru a-şi păstra atractivitatea iar cele cu o marja sub 6% ar fi în pierdere faţă de situaţia anterioară chiar şi la un impozit de 1% pe cifra de afaceri.

citește mai departe

Încearcă și: