Branduri sau produse „no-name”?

Cumpărăm produse de firmă sau alternativele lor mai modeste ca preţ de la producători anonimi? Repere importante: raportul calitate/preţ, perioada de garanţie.

Cui nu-i place să cumpere la jumătate de preţ? Cuvântul magic „chilipir” este însă contrabalansat de vorba din bătrâni „nu suntem atât de bogaţi să luăm lucruri ieftine”. Cu alte cuvinte, nu ne permitem să aruncăm la coş experimente de shopping nereuşite şi mergem pe soluţii care şi-au dovedit viabilitatea în timp. Aş paria însă că respectiva vorbă înţeleaptă e mai veche decât prevederea legislativă cu perioada minimă de garanţie de 2 ani. Când trebuie să asiguri service-ul pentru numai 2 ani, nimeni nu vrea să producă pentru o generaţie aşa că indiferent de notorietatea brandului există şanse ca după 2 ani achiziţia noastră să meargă direct la coş. Şi atunci cum procedăm, mai cumpărăm „branduri” sensibil mai scumpe decât restul produselor din piaţă (înglobează mult marketing) sau mergem pe „no-name-uri” în ideea că ambele variante au aceeaşi garanţie comercială de 2 ani?

Răspunsul corect este „depinde de raportul preţ/specificaţii”. Cu aceeaşi perioada de garanţie şi cu aceleaşi opţiuni/facilităţi/funcţii voi alege produsul mai ieftin chiar dacă mai puţin cunoscut. Mai ales că am ocazia să îl testez timp de 14 zile în mod gratuit (comenzile online pot fi returnate fără justificări comerciantului în acest interval) şi dacă ceva nu merge bine pot observa din vreme asta. La specificaţii identice şi perioada de garanţie diferită, lucrurile se nuanţează. Dacă produsul mai ieftin are şi garanţia mai mare, alegerea e simplă. Dar dacă produsul mai scump vine şi cu garanţie mai lungă? Ei bine, aici e nevoie de puţină matematică. Cu că la sută e mai mare preţul produsului scump raportat la cel ieftin şi cu cât la sută e mai mare garanţia sa? Dacă procentul din dreptul preţului e mai mare decât cel privind garanţia, cumpărăm produsul ieftin. În caz contrar, mergem pe mâna „brandului”.

citește mai departe

Încearcă și: