Robor vs CHF: unde au greşit (iar) debitorii?

Deşi părea că lumea şi-a învăţat lecţia după criza financiară din 2008-2009, păţaniile debitorilor în lei după ultima apreciere a Robor par să arate contrariul.

În 2006-2007 era ideal să te împrumuţi în valută. Leul se aprecia de ceva vreme şi părea să o ţină aşa pe termen lung („efect al convergenţei, împreună cu creşterea veniturilor populaţiei”) iar dobânzile erau mai reduse pentru creditele în euro sau franci elveţieni în comparaţie cu împrumuturile în lei. Ce s-a întâmplat se ştie-o depreciere masivă a monedei naţionale faţă de euro dar mai ales faţă de CHF (valută de refugiu), un val de întârzieri la plată din partea debitorilor şi executari sillite din partea băncilor, lamentări prelungite la testarea pe propria piele a penalităţilor de întârziere (mulţi treceau uşor peste partea asta din contractele de credit).

Acum, o creştere de numai 1% a Robor în septembrie a adus unora o majorare cu 25% a ratelor la creditele ipotecare Prima Casă în lei (unde DAE e sub 4% în destule cazuri) amintindu-le de păţaniile debitorilor în valută din urmă cu 10 ani. Cum a fost posibil ca într-o singură generaţie să avem iar un grup apreciabil de persoane aflate într-un risc evident de nerambursare a împrumuturilor bancare, în condiţiile în care experienţa crizei părea bine integrată în mentalul colectiv?

Păi, e destul de simplu. Cei mai mulţi s-au limitat să evite creditele în valută care se dovediseră toxice anterior uitând de trendul dobânzilor în lei („dacă plătesc rata în moneda în care iau salariul, ce se mai poate întâmpla...?”). Or, poate fi un risc la fel de mare să iei credit la o dobânda de referinţă aflată la minim istoric precum cel aferent unui împrumut în valută. Chiar dacă marja băncii e fixă, faptul că dobânda la credit se calculează ca sumă între aceasta şi un indicator de referinţă (Robor în acest caz) ar fi trebuit să dea de gândit celor care s-au grăbit să se împrumute în ultimii ani în lei. Dacă Robor creşte? Dacă în urma creşterii sale economia românească intră în recesiune şi îmi scad şi mie veniturile? Cum o să mă descurc în situaţia asta dacă am de plată jumătate din salariu la bancă? E bine că s-au îndatorat în lei dar îmbrăţişarea statutului de debitor în condiţiile în care Robor era la minim istoric e rău iar asumarea unui raport rată/venituri mai mare de 30% e foarte rău (iar la unul de peste 50% situaţia devine dramatică).

În concluzie, istoria se repetă chiar dacă nu alege mereu acelaşi traseu. Dorinţa de a avea repede lucruri pentru care ar trebui în mod normal să economiseşti mulţi ani te face să nu mai vezi bine riscurile (bucurându-se că au evitat riscul valutar aşa cum n-au făcut-o cei împrumutaţi în 2006-2007, debitorii care au bătut la uşa băncilor zece ani mai târziu au servit integral riscul de dobândă) iar cel mai sigur mod de a evita neplăcerile este să accepţi doar credite cu rate lunare pe care ţi le-ai putea permite în cel mai defavorabil scenariu (cât cel mult 30% din venituri de exemplu).

citește mai departe

Încearcă și: