Buget "single"

 
De ce să-mi bat eu capul cu bugetul, să-mi umplu mintea cu calcule, să socotesc, să mă perpelesc? Ce, am eu responsabilitățile Furnicii, cu liota ei de rubedenii și obligații? Planificare... da’ ce, am ajuns la pensie?

Precum Greierele, tinerii sunt exuberanți, pot fi convinși destul de greu să economisească și să-și țină cheltuielile în frâu. Pe de-o parte, fiind la început de drum în viață, prioritățile lor sunt cu totul altele decât cele ale unui cuplu cu profesii stabile și copii “în dotare”; pe de altă parte, veniturile pe care le obțin la angajare sunt la baza piramidei salariilor din compania respectivă și nu le ramân prea mulți bani la sfârșitul lunii pentru a se gândi la economisire.

Dacă te afli în această situație, trebuie să știi că alcătuirea unui buget reprezintă un exercițiu care își va dovedi mai târziu utilitatea. Sursele de venit se vor diversifica și vor crește în consistență pe măsură ce avansezi în carieră și în vârstă; la fel vor face și obligațiile pe care ți le asumi pe parcurs și cheltuielile aferente lor (întreținerea unei proprietăți, plata unui credit etc). Începe, deci, să monitorizezi de pe acum veniturile (chiar dacă deocamdată nu te poți lăuda cu sume considerabile) și cheltuielile (chiar dacă nimeni din anturajul tău n-o face).

Cumva, fiecare dintre noi seamănă, în filosofia de alcătuire a bugetului, cu Greierele din fabulă. Pe măsură ce timpul trece, veniturile și cheltuielile se diversifică și viața ne obligă să fim mai responsabili și mai meticuloși în monitorizarea veniturilor și a cheltuielilor, ajungem să ne asemănăm mai mult cu Furnica.

Monitorizează, deci, cu atenție toate veniturile și toate sursele din care primești bani și vezi apoi în ce direcții pleacă aceștia în fiecare lună. Apoi, repetă acest exercițiu lună de lună. Iată la ce ar trebui să acorzi o atenție suplimentară, exceptând monitorizarea strictă a veniturilor și a cheltuielilor:

 

  • Sursa veniturilor (alocațiile părinților, burse, salarii de la locul de muncă, drepturi de autor, chirii, dividende, dobânzi) și periodicitatea cu care le încasezi

De regulă, în studenție contăm mult pe “subvențiile” părinților. Ei ne trimit bani pentru taxele școlare, cazare, cheltuieli uzuale. În cazul fericit, acești bani se suprapun peste veniturile obținute de copii din burse de studiu, salarii și alte tipuri de contracte de prestări servicii. Apoi, pe măsură ce economisim și acumulăm tot mai mult, apar depozitele la termen ce oferă dobândă, acțiunile la bursă care dau dividende ori proprietăți ce pot fi închiriate. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem în legătură cu acestea este ce ritmicitate au și ce variantă de rezervă avem în cazul în care fluxul banilor se întrerupe?

De exemplu, banii trimiși de părinți se pot împuțina brusc dacă unul sau ambii își pierd locul de muncă, se îmbolnăvesc și trebuie să cheltuiască suplimentar ori se pensionează înainte de termen. Ce poți face în acest caz? Cât de repede ți-ai găsi un job, fie și part-time? Ce știi să faci cel mai bine, ce angajator ar avea nevoie de abilitățile tale?

Poți pierde apoi bursa de studii, fie și din motive ce nu țin de performanțele tale școlare (universitatea își reduce bugetul). Ai soluții pentru completarea veniturilor?

Chiar și pentru cei care obțin venituri din dobânzi, dividende sau chirii, pot să apară fluctuații importante ale valorii acestora. Dobânzile depozitelor se pot reduce simțitor dacă politica monetară se relaxează (BNR reduce dobânda de politică monetară), dividendele pot dispărea dacă firmele la care ai acțiuni intră pe pierdere, iar chiriile pot scădea la rândul lor când raportul dintre cerere și ofertă pe piața imobiliară se schimbă (de exemplu, vezi scăderea numărului de studenți și impactul asupra pieței chiriilor din marile centre universitare). Pentru cineva obișnuit cu o viață asemănătoare unui rentier, pe baza acestor venituri, diminuarea lor drastică produce un veritabil șoc.

 

  • Natura cheltuielilor și evoluția lor viitoare

O idee interesantă este să-ți clasifici cheltuielile în funcție de “piramida lui Maslow”. Necesitățile umane se împart, după Maslow, în nevoi fiziologice, instinctive (baza piramidei), nevoi legate de siguranța personală, a familiei, a locului de muncă (nivelul doi), nevoia de afecțiune, amiciție (nivelul trei), încrederea în sine (nivelul patru) și nevoia de a-și pune în valoare aptitudinile (nivelul cinci, vârful piramidei). Unde se plasează grosul cheltuielilor pe care le faci?

Au în vedere satisfacerea unor necesități fiziologice (cheltuieli cu alimentele, încălzirea locuinței etc.), vizează siguranța personală (cursuri de pregătire profesională, asigurări suplimentare de sănătate etc.), nevoia de prietenie și afecțiune (petreceri pentru prieteni, cadouri costisitoare etc.), încrederea în sine (fitness, cursuri de nutriție, arte marțiale, achiziția unor gadgeturi scumpe care să te facă acceptat în “gașca” de prieteni etc.) ori nevoia de a-ți pune în valoare aptitudinile (participarea în cadrul unor organizații ale societății civile etc.).

În general, majoritatea reclamelor încearcă să mute subtil apartenența produselor promovate de pe nivelele 1-2 ale piramidei pe un nivel superior. Nu mai cumperi pentru a te proteja de frig (haine, încălțăminte) sau a comunica (telefonul), ci pentru a dobândi apartenența la clubul utilizatorilor de obiecte similare, care îți pot fi chiar prieteni sau te vor trata cu afecțiune. Ca să nu mai vorbim de stima de sine dacă ai și tu iPhone.

Încearcă apoi să vezi în perspectivă și evoluția viitoare a cheltuielilor. O mașină scumpă nu înseamnă doar costuri de achiziție, ci și costuri la fel de piperate cu întreținerea și eventualele reparații; un telefon de fițe vine, de obicei, la pachet și cu un abonament costisitor, iar exemplele pot continua. Încearcă să afli dacă te-ai simți mai puțin valorizat dacă ai cumpăra produse dintr-o gamă mai ieftină sau dacă ai amâna achizițiile o vreme, până ce cumpărarea lor n-ar mai reprezenta un efort financiar la fel de mare raportat la nivelul actual al veniturilor și economiilor tale.

Ține cont că o achiziție prin credit umflă costurile finale; nu te împrumuta pentru obiecte a căror durată de viață expiră în apropierea scadenței creditului.

citește mai departe

Adaugă comentariul tău folosind Facebook