Angajat sau antreprenor?

Greierele: Furni, am învățat multe din experiența de astă iarnă, vreau să câștig mai mult, să am ce pune de-o parte pentru vremurile grele. Uite, dacă vrei, mă poți angaja să te ajut la căratul grăunțelor...

Furnica: Vezi că n-aș fi un patron prea comod pentru tine, Cri-Cri. Tu ce pretenții ai?

Greierele: A, nimic special. Mă gândeam la jumătate de normă pentru început, concediu la concerte, asigurări împotriva furtului viorii în timpul lucrului, un team-building cu greierii din tufișul de alături... și o participare la profit, facem fifty-fifty tot ce ai în cămară la iarnă... cum ți se pare?

Până la urmă, întrebarea sună cam așa: muncești pentru alții sau muncești pentru tine? Nu trebuie să alegi acum între cele două alternative, până la urmă, pe parcursul vieții, multă lume “face naveta” între serviciu și propria afacere, între statutul de salariat și cel de patron. Nici măcar nu e vorba de sens unic aici, poți redeveni angajat la fel de repede pe cât ai ajuns patron de mică afacere și invers.

Față de postura de angajat, antreprenoriatul îți aduce “independența”, câștiguri suplimentare, șansa de a-ți implementa propria viziune într-o afacere. Există și un preț: stres și risc suplimentar (antreprenorul nu riscă doar salariul precum un angajat dacă firma dă faliment). Există momente ideale pentru a deveni antrepronor sau a te reîntoarce la statutul de angajat? Nu neapărat; se pot da însă câteva repere.

În vremurile de prosperitate economică poate fi mai tentant să ai o mică afacere. Marjele de profit sunt mai generoase, dorința de consum mai mare și, implicit, cererile clienților mai diversificate, iar băncile sunt mai dispuse să te finanțeze. Iar în vremuri de criză un serviciu stabil poate fi un mare avantaj deoarece poți face față onorabil datoriilor asumate, nu trăiești cu teama unei noi reduceri a schemei de personal, nu trebuie să faci concesii infinite șefului tot mai capricios etc.

Vrem să subliniem însă că tot ce contează este să-ți educi flexibilitatea, să știi să faci față provocărilor, să recunoști oportunitățile și să te retragi la timp din afacerile ce au pierdut piața. Pe lângă flexibilitate, anteprenorul trebuie să aiba cunoștiințe și experiență profesională, cultură economică și de afaceri, curaj și nu în ultimul rând intuiție (o bună parte din acest ingredient vine însă din experiență) pentru a accepta și a profita de “Schimbare”. Povestea celor două personaje care dau logo-ul acestui site, Greierele și Furnica, ilustrează bine efectele lipsei de flexibilitate și ponoasele specializării unice când condițiile de mediu - economic, social sau climatic, se modifică.

Exemple? Cum s-a văzut în ultimii ani, nu e deloc simplu să te descurci ca posesor de mică afacere prin jungla fiscalității în creștere, constatând scăderea continuă a cererii din economie. Vestea proastă este că nici zona altădată sigură - bugetarii și firmele abonate la lucrări publice - nu se simte tocmai bine, amenințată de reduceri de personal și tăierea cheltuielilor statului. S-au descurcat însă bine, indiferent de statut, cei care au identificat o nișă de piață în ascensiune sau măcar în echilibru în care s-au inserat apoi fie ca angajați, fie ca patroni. De pildă, în ultimii ani s-a câștigat bine din fonduri europene atrase pentru programele de dezvoltare a resurselor umane. Cursuri de pregătire și perfecționare, site-uri de popularizare a ofertelor de muncă, consultanță pentru cei dispuși să-și schimbe specializările etc. Și mai bine au dus-o cei capabili să facă proiecte de finanțare - câștigau bani siguri fără să-și mai bată capul cu implementarea proiectului cum urmau să facă beneficiarii.

citește mai departe

Adaugă comentariul tău folosind Facebook