• Educatie
  • De ce ne place să credem uneori în minciuni?

De ce ne place să credem uneori în minciuni?

Oamenilor le place uneori să se lase convinși de lucruri ne-adevărate, ca să nu le spunem direct dezinformări sau chiar minciuni.  Viteza cu care ne trăim viața nu ne lasă întotdeauna timp pentru a sta puțin pe gânduri și a verifica informația primită. Dar există câțiva cercetători care au analizat extrem de serios  de unde provin aceste dezinformări, de ce oamenii le cred și cum pot ar putea fie ele contracarate.  În opinia lor, dezinformările au patru surse:

 1. Zvonurile

 Oamenii iubesc poveștile senzaționale. Oamenilor le place să transmită povestiri care îl fac pe ascultător să trăiască sentimente puternice:  fericire, dezgust sau frică: orice provoacă un răspuns emoțional puternic poate fi credibil. Și uneori chiar este. Hai să fim serioși: o poveste banală, neutră, chiar dacă e foarte probabil să fie și adevărată, e plictisitoare și nu interesează pe nimeni.   Mai bizar, oamenii cred uneori că lucrurile pe care le-au citit în romanele istorice de pildă, s-au întâmplat și în realitate.  Subliniem aici că scrierile literare, oricât de bine scrise ar fi, rămân o ficțiune. Faptele reale sunt cele care contează. 

 2. Politicienii

 Cu toții suntem conștienți de faptul că politicienii vor propune orice numai ca să le acordați votul. Câți dintre noi sunt în stare să separe promisiunile mincinoase de promisiunile rezonabile? Și mai ales, ce politician care își dorește să fie ales, va propune vreodată măsuri  care să nu fie pe placul alegătorului?  Culmea este că uneori alegătorii știu foarte bine că politicienii promit minciuni, dar continuă să le dea votul. Probabil mai cred în minuni. 

 3. Media

 Cu puține excepții, e greu să ai totală încredere în presa de azi, mai ales în privință temelor economice. Jurnaliștii buni sunt foarte puțini, iar criză economică (soldată cu pierderea multor locuri de muncă în presă) i-a imprăstiat care pe unde.  De multe ori găsesti poziții în favoarea sau împotriva unei măsuri economice, poziții care nu explică efectele acelei măsuri, ci doar o interpretează.  Pe scurt, lipsește echilibrul și analiza bazată pe fapte și cifre.

 4. Internetul

 Nu radeți, că își are și Internetul partea lui proastă. În primul rând, este incă o sursă fantastică de dezinformare. Iată un exemplu:  "Un sondaj despre care sunt cele mai bune 50 de site-uri web care să recomande o"dietă cu pierdere în greutate "a arătat că doar 3 site-uri recomandau de fapt o dietă sănătoasă.   Și mai e ceva: oamenii tind întotdeauna să caute informații care să le confirme punctele lor de vedere, nu neapărat care spun un adevăr neconvenabil. 

 De ce crede lumea în dezinformări?

 Aici, treburile se complică puțin și te fac foarte sceptic. Dacă politicienii mint, presa minte, Internetul e plin de minciuni, în cine să mai am încredere? Și  cum se face că unii români cred aproape orice?  Problemă este că modul în care oamenii ajung să creadă anumite lucruri (sau nu) este fundamental ciudat.  Cei mai mulți merg pe așa-numitele simplificări mentale: informația care tocmai ți-a fost livrată confirmă ceea ce tu deja bănuiai? O face mult mai credibilă! Pe urmă, mai țineți cont de ceva: lucrurile ușor de înțeles sunt mai ușor de crezut. Mintea respinge lucrurile complicate și se apără spunând că sigur e o minciună.

 Remedii posibile

 Puneți-vă  întotdeauna aceste 3 intrebări:  Este sursa credibilă? Cine sunt cei care îmbrățișează  informația? Este logic ceea ce vi se prezintă ca fiind adevărat? Și, în final, încercați să judecăți singuri promisiunile care vi se vor face de către politicieni ori avertismentele date de către unii analiști pe care îi vedeți la televizor sau îi ascultați la radio: ar putea fi aplicate în propria familie  sau e vorba de niște minciuni? Nu uitați, în curând vin alte alegeri….   

(Dan Popa)

citește mai departe

Încearcă și: