• Educatie
  • Romanii: muncesc mult, muncesc prost sau altundeva e problema?

Romanii: muncesc mult, muncesc prost sau altundeva e problema?

„8 ore să constituie ziua legală de muncă”, se arata in rezolutia impusa de Sindicatul Dulgherilor si Tamplarilor americani. La 128 de ani de atunci, avem 350.000 de romani in stare de a munci, dar care fie nu cauta de lucru fie nu sunt dispusi sa munceasca, avand alte resurse de trai, potrivit unui comunicat de saptamana trecuta al Statisticii. Cum s-a ajuns in Romania la ziua de munca de 8 ore? Prima Conferinta internationala a Muncii s-a tinut la Washington in 28 Octombrie-29 Noiembrie 1919. Primul proiect votat a fost acela privitor la fixarea zilei de munca la 8 ore. Pentru Romania se fäcea o exceptie si se amaria punerea in vigoare a proectului pana la 1 Iulie 1924, gratie staruintelor lui Gr. Trancu-Iasi, Ministrul Muncii, conventia a fost ratificata de parlamentul roman Inca din 1921. Tot atunci s-au infiintat birourile de plasare, s-a interzis lucrul de noapte a femeilor in industrie, acestea capatand si dreptul la concediul de maternitate. La fel, se interzicea copiilor mai mici de 14 ani de a lucra in industrie sau in munci de noapte. Parlamentul roman a ratificat dupa doi ani aceste hotarari, prin legea din 17 Mai 1921.

Atribute psihologice ale românilor despre care vorbește unul dintre cei mai Constantin Rădulescu-Motru (filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician și președinte al Academiei Române între 1938 - 1941) sunt două: indisciplina şi munca dezordonată, în salturi, cu pauze lungi între ele, faţă de munca metodică a apuseanului; și lipsa spiritului comercial. Motru ne spune că românii nu ştiu să preţuiască timpul (de exemplu, stau şi se tocmesc ore în şir pentru lucruri de nimic; petrec timp îndelungat, adesea petrecerea devenind „chinuitoare” etc.) şi lucrurile (de exemplu, vând aproape pe nimic ceea ce au în cantitate mare şi cumpără scump lucrurile de care au absolută nevoie).

Importanţa versus neimportanţa muncii în viaţă se prezintă astfel – China: 79,6%( o consideră importantă) vs. 16% (o consideră neimportantă); Germania: 79,9% vs. 16,9%; Japonia: 84,2% vs. 10,3%; Polonia: 89,2% vs. 7,8%; România: 90,2% vs. 9,2%; Rusia: 74,3% vs. 19,1%; Spania: 84,7% vs. 14,1%; Turcia: 81,3% vs. 17,6%; Ucraina: 78,8% vs. 21,2% şi SUA: 79,9% vs. 19,5% (restul de până la 100% este reprezentat de date lipsă sau de lipsa răspunsurilor). Vezi pentru detalii Daniel David, Psihologia popurului roman.

Când s-a discutat pentru prima oară despre reglementarea orelor de munca in agricultură ( se întâmpla la Conferinta de la Geneva din Octombrie 1921), două țări au fost împotriva acestei reglementări: Franța și România! Pânî la urmă, la respectiva conferință s-au adoptat: fixarea la 14 ani vârsta minima de admitere a copiilor la munca agricolî și aplicarea repaosului saptamanal in magazine

  •  Conferinta de la Geneva in Iunie 1930. “Intrucat priveste cererea ca ziua de 8 ore de munca care fusese admisa in intreprinderile industriale, sa fie admisa  si in intreprinderile comerciale, conferinta a admis extinderea regimului de 8 ore si la intrepriderile comerciale”
  • Iunie 1931 si Aprilie 1932. In aceste conferinte s’a hotarat ca durata lucrului in mina nu va putea depasi “7 ore si 3/4, in care timp intra si timpul necesar scoborarei si esirei din mina”.  De asemenea s’a adoptat un proect de convente potrivit caruia, interzicerea muncii copiilor mai mici de 14 ani se extinde la orice fel de munca, nu numai la munca industriala
  •     Iunie 1935. Apare interdictia muncii femeii in galerii subterane.. Dupa alti doi ani, se reduce durata muncii in industria textllá la 40 ore pe saptamana. Orele suplimentare sunt posibile, dar nu mai mult de 100 ore pe an, iar in cazuri exceptionale 175 ore pe an.

In acest timp, in Romania…

  •     In Romania, cele dintai masuri de protectie s-au luat prin regulamentul industriilor insalubre, alcatuit de catre D-rul Felix, Directorul serviciului sanitar, prin regulamentul publicat In Monitorul Oficial din 24 Septembrie 1894, modificat apoi in 1898. Industriasii erau obligati sa asigure fiecarui muncitor cel putin 5 m.c. de spatiu de lucru. Dar orele nu munca nu erau limitate. Potrivit art. 12 din regulament, “Lucratorul adult de sex barbatesc este stapan pe timpul si felul muncii sale”. Copiii intre 12 si 14 ani si femeile dupa, 14 ani, zice regulamentul,lucreazä dela ora 5 dimineata, pana la ora 8 seara, cu o intrerupere de 2 ore si adica o ora la amiaza si cate o jumatate de ora la pranzul de dimineata si cel de dupa amiaza..
  •     A doua masura pentru ocrotirea muncii o intalnim in 1906. Legea din 22 Februarie 1906 se ocupa de protectia minorior si femeilor in industrie Legea fixeaza la 12  ani varsta de la care vor fi primiti copiii la munca in industrie. La lucrarile insalubre si primejdioase insa, copiii nu vor fi primiti inainte de 15 ani iar femeile inainte de 17 ani. Lucrul de noapte pentru baietii sub 15 ani si pentru femeile sub 17 ani, este interzis.
  •   Legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti din 1912 a redus limita minima pentru admitere la lucru la 11 ani, a stabilit durata muncii de opt ore pentru copiii intre 11-15 ani si la zece ore pentru cei intre 15-18 ani, femeile, chiar peste 18 ani, neputand fi obligate la mai mult de 11 ore pe zi.

Sursa:Politica socială a României (legislatia muncitorească) de G. Taşcă (link)

Concluzia: Lunea e ziua în care românii sunt cei mai productivi, iar vinerea e ziua în care deviza pare să fie ”Lasă-mă să te las!” (stiudiu prezentat vineri de sociologul Barbu Mateescu). Banii reprezintă întotdeauna o prioritate pentru cei mai mulți, dar cei mai mulți nu leagă propria productivitate de salariul obținut. Una dintre soluții ar putea fi o creștere a gradului de educație financiară a populației  pentru ca românii să poată face legătura între ceea ce muncesc și ceea ce valorează pe piață munca lor.

citește mai departe

Adaugă comentariul tău folosind Facebook