Strategii educationale si ponturi

Greierele: Mi-am luat o Diplomă, am succesul asigurat în viață, nu trebuie decât să aștept ofertele de angajare... Oare ce mi s-ar potrivi mai bine? Director general, director executiv? Să mă cobor până la director-adjunct?

Furnica: Dar ce scrie pe diploma ta, Greierașule? 

Greierele: Nu știu încă, am lăsat la sfârșit școala generală, m-am gândit să termin întâi universitatea că e mai grea... Nu m-ai sfătuit tu să nu fug de ce e mai greu?

Mai este școala compatibilă cu educația? Ce are o valoare mai mare, reproducerea la comandă a informației sau capacitatea de a gândi critic? Școala pare să exceleze la primul capitol dar nimeni nu-i învață pe copii cum să gândească cu propriul lor cap. Recapitulăm deci punctele slabe ale sistemului centralizat de învățământ și încercăm să promovăm ideea construirii propriei strategii educaționale oferindu-vă câteva ponturi în această direcție. Asta pentru că “școala” s-a separat pe nesimțite de “educație”, devenind mai mult o agenție guvernamentală de baby-sitting în ajutorul părinților ocupați. Cu educația se descurcă însă fiecare cum poate, fie lăsând în seama profesorilor acest detaliu și mirându-se apoi de ce diploma nu mai conferă automat un job, fie încercând să impună propria direcție în procesul de formare intelectuală și profesională și propriile criterii pentru a testa dacă se află pe drumul cel bun. Bonus: te-ai gândit cum ar putea arăta factura studiilor complete ale copiilor?

Divertisment și diseminare publicitară

Rolul televiziunii, în accepțiunea majorității telespectatorilor, pare să fie informarea și divertismentul. La fel de important, pentru plătitorii de reclamă, este însă diseminarea mesajelor publicitare, publicul-țintă fiind mult mai ușor de convins prin montarea imaginilor decât prin mesajele scrise.

citește mai departe