Perspectiva de a târgui din polul prețurilor umflate sperie. Iei de 2-3 ori mai scump decât la buticul din colț. Un atentat similar la banii de buzunar, deși mai puțin vizibil, aduce îndatorarea pe termen lung la bancă.

Cine ajunge prin Mamaia își asumă niște prețuri piperate cu gândul că un concediu de câteva zile merită niște sacrificii. Nu mai știu care sunt “paritățile” dar nu cred că greșesc prea mult afirmând că vei cumpăra la restaurantele/terasele/magazinele de acolo de 2-3 ori mai scump decât la magazinul de cartier sau hipermarketul cel mai apropiat de casă. 

Dacă te gândești că excesele din concediu reprezintă un tribut adus stării de bine, relaxării și lipsei de griji din vacanță-o dată pe an merge!-cum ai privi perspectiva de a târgui în următorii 20-25 de ani doar din Mamaia? Prespun că orice om normal își vede bugetul familiei în mare primejdie. Totuși, ceea ce pare riscant and vine vorba de cumpărături la suprapreț din zone unde oferta face jocurile, este trecut repede cu vederea când vine vorba de credite pe termen lung (ipotecare) unde ajungi să dai de până la 3 ori suma împrumutată.

Cine a luat un ipotecar pe 20-25 de ani pe vârful bulei imobiliare, nu doar că plătește de 3 ori valoarea casei de atunci, dar se confruntă și cu perspectiva scăderii veniturilor apărută între timp și cu un curs valutar mai neprietenos. Bănuiesc că mulți s-au îndatorat atunci fără să se gândească prea mult, era doar “în trend”, dar beculețul de alarmă s-ar fi aprins mult mai repede dacă erau confruntați cu riscul posibilitatea de a-și face cumpărăturile în următoarele două decenii din Mamaia. Până la urmă ponderea cheltuielilor cu ratele și cele pentru coșnița zilnică ar putea fi apropiate, de ce există o diferență radicală în ceea ce privește asumarea lor?

În primul rând, spargerea în rate face suportabilă orice achiziție în vreme ce cumpărăturile din zonele scumpe se fac cu “banii jos” sau plata pe loc cu cardul. În al doilea rând, toată lumea ar sări să te sfătuiască să nu cumperi din raiul comercianților dar nimeni nu se înghesuia să dea sfaturi de cumpătare pe vârful bulei imobiliare. În sfârșit, multe dintre creditele pe termen lung s-au dat cu scutiri temporare la plată, dobânzi promoționale, în valute care aveau conjunctural cotații avantajoase față de leu, facilități de care achizițiile din locurile scumpe nu beneficiază (cumpărătorii nu prea trebuie momiți la Mamaia, oricum n-au alternative).