Ora Pământului, exercițiu de cumpătare

Am auzit pe mulți luând peste picior obiceiul de a stinge lumina pentru o oră pe an cu ocazia aniversării Orei Pământului. „Nu folosește la nimic!” ziceau ei, făcând slalom printre expresii menite să arate inutilitatea, care mai de care mai colorată, din care mi s-au vânturat pe la ureche sintagme precum „frecție la picior de lemn”, „boii de la bicicletă”, „gâsca prin apă” sau „până la genunchiul broaștei” care, apropo, nu are genunchi deloc, dimpotrivă, e prevăzută cu o articulație flexibilă, ce-i asigură mersul tocmai fiindcă nu are genunchi.

Am auzit și oameni mai aplecați spre detalii și calcule, care dădeau amănunte specifice și numărau kilowații, fiindcă, spuneau ei, oricum, nu scoți frigiderul din priză, alarma din țâțâni și poarta electrică din funcțiune – pur și simplu te joci nițel de-a întunericul.

Însă eu cred că Ora Pământului este un foarte bun, foarte frumos și foarte necesar exercițiu de cumpătare. O dovadă că ne pasă de ceea ce va fi mâine care, prin simbolistica ei, tradusă în economii financiare și energetice mai mult sau mai puțin semnificative, ne amintește de lucrurile care contează cu adevărat în viață. De faptul că îndemnul cu „trăiește-ți clipa!” se referă la trăirile noastre sufletești și la posibilitatea de a ne încărca sufletul și trupul de bucurie și de energie din fiecare respirație, din fiecare  întâlnire cu propriul suflet și cu sufletul naturii, fără să uităm că miracolul existenței nu trebuie risipit, ci prețuit, păstrat, dat mai departe celor pe care îi iubim: copiilor și copiilor copiilor noștri, semenilor noștri din alte părți ale lumii, frați de rasă umană cu noi, celor care știu, la fel ca noi, că eternitatea există și noi putem, prețuind clipa de acum, să prețuim și infinitul.

Iar dacă n-ați stins luminile de Ora Pământului, alegeți-vă alt ceas de cumpătare și făceți-o, ca pe un exercițiu cu voi înșivă, ca pe un semn de respect față de ideea de viață trăiă în siguranță și-n înțelepciune.

citește mai departe

Citește și: