Tradiția sau cheltuiala de Mărțișor?

Cu excepția mărțișoarelor făcute de copiii mei, care, în fiecare primăvară confecționează din timp câte un zorzonel special pentru mine, învățați să facă astfel încă din grădiniță, unde au participat, an de an, la Târgul Mărțișor Antreprenor destinat copiilor întreprinzători, de la cei pe care i-am întâlnit ieri, pe 1 Martie, am primit un singur mărţişor, aşa cum mi-am reprezentat eu întotdeauna mărţişoarele adevărate: un pandantiv micuţ, o inimioară fină atârnată de un şnur împletit în alb şi roşu. În rest, am căpătat diverse daruri fermecătoare, dar care nu aveau nimic legat de tradiţia începutului de primăvară românească.

Am primit de la un coleg o pereche de cercei pictaţi, de la niște amici două brăţări şi trei buchete de flori, câteva produse cosmetice, un mic tablou, o ciocolată și două cutii de bomboane, dintre care una în formă de floare.

Am primit şi multe sms-uri cu urări de La mulţi ani, câteva e-mailuri cu ghiocei, vreo două-trei pps-uri cu citate luate de pretutindeni, şi un telefon în care cineva m-a felicitat pentru începutul primăverii.

Și soţul meu mi-a dăruit un fel de medalion-trifoi care ar fi putut fi prins în piept, - însă nu el a făcut asta, ci eu singură mi-am căutat un ac şi mi-am agăţat trifoiul de gulerul bluzei.

M-am uitat pe stradă şi am văzut în stânga și în dreapta tarabe pline de mărțișoare care, să recunoaștem, se vor vinde din ce în ce mai puțin- deci s-au risipit bani și muncă în crearea lor și nu se știe dacă vor mai putea fi păstrate până anul viitor, căci există o modă și în designul micilor cadouașe cu șnur. Anul acesta au fost la mare căutare cele cu simboluri sau referiri la răzvrătirea atât de temerară din Piața Victoriei, iar mărțișoarele cu #rezist s-au vândut primele. Însă eu, peste tot pe unde am trecut, am observat că tot mai puţine femei poartă mărţişoare în piept, deși cu siguranță s-au vândut multe, fără să avem, însă, o statistică oficială, căci majoritatea s-au vândut, să recunoaștem, fără casă de marcat. Şi, sincer, chiar nu-ți vine să îl denunți pentru evaziune fiscală pe tânărul student care a făcut cu mâna lui mărțișoarele, când știi că accidentul omisiunii s-a petrecut și la case ori firme mai mari. Dar asta e altă discuție…

Eu mă înteb, privind în urmă către minunata zi de ieri, dacă tradiția Mărțișorului se va mai putea păstra în forma ei inițială sau se va preschimba într-o cheltuială simbolică- pentru că 99% dintre obiectele oferite într-o asemenea zi nu se mai păstrează, sunt, vorba lui Stalone, expandable, deși ne aduc atâta bucurie atunci când le primim. Cum vă spuneam, copiii mei participă de ani de zile la același târg de mărțișoare, Mărțișor Antreprenor, în care învățarea e mai presus de comerț. Ei învață să cumpere materii prime, să facă un mic plan de afaceri, să negocieze, practic, să devină antreprenori de mic și să învețe puțin din tainele siguranței financiare… Dar, cu siguranță, nu doar pentru ei, pentru care joaca e încă cea mai importantă, ci pentru noi toți, bucuria nu poate fi măsurată în bani, iar entuziasmul venirii primăverii este neprețuit! Aşa că, dacă nu vrem să lăsăm tradiția să se risipească, diluându-se tot în ideea atât de frecventă a consumerismului și a risipei, vă rog să schimbăm ceva, până nu e prea târziu! Să ne reaşezăm mărţişoarele în piept și la rever! Măcar până la mijlocul lui martie, le putem purta cu mândrie. Pentru că mie mi se pare că de asta s-a făcut iar vreme mohorâtă, fiindcă n-au clinchetit destule mărţişoare care să cheme primăvara.

citește mai departe

Citește și: