Statul Expertului

  • Taxarea în funcţie de durata cursei, tariful dinamic şi anularea călătoriei din aplicaţie după confirmarea şoferului îţi scot bani mai mulţi din buzunar.

    În mod normal folosesc serviciile de „ride sharing” (de fapt taximetrie mascată) doar în momentele foarte aglomerate când nicio firma mare de taximetrie locală nu îmi preia solicitarea fie prin aplicaţie (folosesc Taxi Clever), fie prin dispecerat. Am o aplicaţie Uber instalată pe telefon, dau comanda şi, dacă tariful nu este prea mare, plec cu Uber.

  • Există un film care se numește Focus, în care doi escroci simpatici – în rolurile cărora joacă Margot Robbie și Will Smith, a căror frumusețe și senzualitate, între noi fie vorba, te face să nu te mai poți concentra prea bine la acțiunea filmului – sunt în stare să păcălească pe oricine printr-un joc de manipulare a atenției și a concentrării.

  • Mai întâi am mers la mall ca să facem cumpărături. Apoi, ca să căscăm gura la lumea bună. Mai târziu, ca să vedem lumea proastă. Şi, după aceea, am continuat să ne ducem, fascinaţi, fără să ne mai întrebăm de ce.

  • Iluzia că pot obţine imediat ce doresc, cu un simplu click, îi afectează pe cei mici care se simt descurajaţi în faţa oricărei iniţiative ce presupune efort pentru atingerea unui scop.

    Vrei să te simţi bine cu prietenii? Intri pe Facebook, dai like şi share. Nu te-ai mai jucat de mult? Descarcă jocuri câte vrei din Play Store. Vrei divertisment? Găseşti instantaneu pe You Tube. Nu ai răspunsul potrivit la un test sau pur şi simplu în faţa unei provocări din viaţa de zi cu zi? Găseşti variante mulţumitoare cu o căutare pe Google.

  • În 2017 se împlinesc 10 ani de la lansarea iPhone, un brand asociat deja unui anumit stil de viaţă. Cum a reuşit atunci marketingul să facă acceptabile preţuri de 500-600 de dolari?

  • Știu că trăim sub amenințarea poruncilor care ne spun să facem mai mult, tot mai mult, însă eu m-am hotărât să fac atât cât pot și să mă felicit pentru puținul, dar consecventul meu efort.

  • După sărbătorile așezate sub semnul plăcerii, al gustului bun și al distracției nestăvilite, revenirea la normalitate sau, de cele mai multe ori, la austeritate, are savoarea și amețeala unei prăbușiri din vârful muntelui până-n adâncul prăpastiei.

  • Calculați, calculați, calculați, căci ce altceva aduce cu sine ceasul bilanțurilor, cel care astăzi, mai mult ca oricând, ne înțeapă cu limbile lui ascuțite?! Limba mică arată ora. Și sufletul. Limba mare arată minutele. Și ispitele. Între adunările înțelepciunii și scăderile risipirii se așază, pur și simplu, viața noastră, cu anii ei care trec precum clipele. Și clipa 2016 s-a scurs aproape toată, parcă fără să-nțelegem mare lucru din gustul și din nemurirea ei...

  • Deși până și Papa Francisc ne-a mustrat în discursul său sacru, acuzându-ne că prea ne-am dedulcit la cadouri, uitând de semnificația umilă a Crăciunului, noi continuăm să asociem ziua nașterii lui Iisus, înainte de toate, cu darurile, cu obiectele, cu cheltuielile. Cumpărăm. Împachetăm. Despachetăm.

    Ce facem, însă, cu toate lucrurile pe care le-am primit de Crăciun? Păi... cam ce facem cu toate cele materiale, fie le stivuim undeva, într-o cameră cu de toate, fie uităm de ele, fie le aruncăm, fie le consumăm repede...

  • Există o campanie a unei firme producătoare de ciocolată care te întreabă ce-ți mai amintești de la Crăciunul trecut...  Întrebarea, menită să te răscolească și să te facă să constați că, da, nu prea îți mai amintești mare lucru de atunci, vizează și agățarea, proustiană, a amintirilor, de câte un gust bun sau nebun. Pasămite pentru Crăciunul acesta, să ne luăm ciocolata cea bună și să ne fixăm, astfel, amintirile...