Statul Expertului

  • Iluzia că pot obţine imediat ce doresc, cu un simplu click, îi afectează pe cei mici care se simt descurajaţi în faţa oricărei iniţiative ce presupune efort pentru atingerea unui scop.

    Vrei să te simţi bine cu prietenii? Intri pe Facebook, dai like şi share. Nu te-ai mai jucat de mult? Descarcă jocuri câte vrei din Play Store. Vrei divertisment? Găseşti instantaneu pe You Tube. Nu ai răspunsul potrivit la un test sau pur şi simplu în faţa unei provocări din viaţa de zi cu zi? Găseşti variante mulţumitoare cu o căutare pe Google.

  • În 2017 se împlinesc 10 ani de la lansarea iPhone, un brand asociat deja unui anumit stil de viaţă. Cum a reuşit atunci marketingul să facă acceptabile preţuri de 500-600 de dolari?

  • Știu că trăim sub amenințarea poruncilor care ne spun să facem mai mult, tot mai mult, însă eu m-am hotărât să fac atât cât pot și să mă felicit pentru puținul, dar consecventul meu efort.

  • După sărbătorile așezate sub semnul plăcerii, al gustului bun și al distracției nestăvilite, revenirea la normalitate sau, de cele mai multe ori, la austeritate, are savoarea și amețeala unei prăbușiri din vârful muntelui până-n adâncul prăpastiei.

  • Calculați, calculați, calculați, căci ce altceva aduce cu sine ceasul bilanțurilor, cel care astăzi, mai mult ca oricând, ne înțeapă cu limbile lui ascuțite?! Limba mică arată ora. Și sufletul. Limba mare arată minutele. Și ispitele. Între adunările înțelepciunii și scăderile risipirii se așază, pur și simplu, viața noastră, cu anii ei care trec precum clipele. Și clipa 2016 s-a scurs aproape toată, parcă fără să-nțelegem mare lucru din gustul și din nemurirea ei...

  • Deși până și Papa Francisc ne-a mustrat în discursul său sacru, acuzându-ne că prea ne-am dedulcit la cadouri, uitând de semnificația umilă a Crăciunului, noi continuăm să asociem ziua nașterii lui Iisus, înainte de toate, cu darurile, cu obiectele, cu cheltuielile. Cumpărăm. Împachetăm. Despachetăm.

    Ce facem, însă, cu toate lucrurile pe care le-am primit de Crăciun? Păi... cam ce facem cu toate cele materiale, fie le stivuim undeva, într-o cameră cu de toate, fie uităm de ele, fie le aruncăm, fie le consumăm repede...

  • Există o campanie a unei firme producătoare de ciocolată care te întreabă ce-ți mai amintești de la Crăciunul trecut...  Întrebarea, menită să te răscolească și să te facă să constați că, da, nu prea îți mai amintești mare lucru de atunci, vizează și agățarea, proustiană, a amintirilor, de câte un gust bun sau nebun. Pasămite pentru Crăciunul acesta, să ne luăm ciocolata cea bună și să ne fixăm, astfel, amintirile...

  • În goana lor după rulaj, retailerii s-au gândit să ne ofere şi idei de-a gata pentru cadouri. Mulţi le aleg din comoditate dar cum rămâne cu dorinţa de personalizare, cu surpriza pentru cei dragi?

    Nu cred că răspunde cineva la întrebarea „ce-ai vrea să-ţi aducă Moşul?” cu „un coş-cadou de la Carrefour!”. Cadoul presupune personalizare, surpriză şi inedit pe când coşurile-cadou sunt exact opusul, acolo mergându-se doar pe ideea de comoditate şi discount (cumperi împreună câteva produse, de regulă din acelaşi brand, ceva mai ieftin decât dacă le-ai lua separat).

  • Mai devreme sau mai târziu, toți ajungem la momentul în care ne preocupă faptele bune. Unii numesc asta "voluntariat". Alţii, "caritate".  Şi, în general, "a face bine" intră în sfera de înţeles a generozităţii în sensul larg al cuvântului.

  • Vorbesc aici de potenţialul de creştere al acţiunilor pe termen scurt şi nu de şansele de încheiere cu succes a ofertei sau de viabilitatea afacerii în sine.