Statul Expertului

  • Am început să cred că mulți părinți sau bunici se împotrivesc Halloweenului, declarându-l o sărbătoare prea străină și într-un mod prea abrupt importată ca să-și găsească locul în sufletele noastre, nu din dorința de a păstra doar tradițiile autohtone, ci din groaza de cheltuielile pe care le presupune un participarea la un party costumat, achiziția unei găleți de bomboane și organizarea unei petreceri cu jocuri, tămbălău și strigături – preferabil ale unui DJ specializat în animație pentru copii.

  • Da, celebra platformă Amazon livrează şi în România şi da, preţurile pot fi mai bune ca în ţara noastră, cel puţin în timpul promoţiilor.

    Vorbim aici de varianta achiziţiilor de pe amazon.co.uk, amazon.de, amazon.it, amazon.es deci de site-urile Amazon din Europa unde nu se plătesc taxe vamale şi livrarea se face în timp rezonabil.

  • Cel mai simplu mod în care poţi fi păcălit este să primeşti colete cu plata ramburs, de regulă prin poştă, şi fără verificare a conţinutului.

    Răsfoind forumurile ne lovim de situaţia clasică: cineva cere ajutorul pentru tragerea la răspundere a vânzătorului unor produse neconforme. „Victima” a găsit anunţul pe un site de licitaţii, vânzătorul a răspuns civilizat şi părea de încredere dar nu stătea în acelaşi oraş aşa că au convenit ca livrarea să se facă prin poştă, cu plata ramburs. Acasă,-surpriză!-produsul e de o calitate inferioară sau defect sau are alte hibe.

  • Convingerea că trăim într-o țară în care învățământul e nu doar obligatoriu, ci și gratuit, ne face adesea să cheltuim mai mult decât dacă ni s-ar spune de la început că lucrurile nu stau chiar așa. Tradiția tuturor generațiilor din urmă, în care părinții cumpără pentru copiii lor rechizite, uniforme și manuale pune deja sub un mare semn al întrebării gratuitatea învățământului. Iar discuțiile recente legate de varianta home-schoolingului ne arată că nu e chiar musai-musai să mergem la școala acreditată, ci putem găsi și alte posibilități de-a ne educa copiii.

  • Există încă în limba română expresia care consemnează o calitate importantă a unui bărbat bun: „să aducă banii în casă”, deși, în zilele noastre, ea nu mai are funcționalitate. Pe vremuri, într-adevăr, obligate de normele sociale să fie casnice, femeile erau subordonate economic partenerilor lor care, după bunul lor plac, aduceau sau nu aduceau banii acasă. Femeile trebuiau doar să îi gestioneze cât mai eficient ca să ajungă pentru toate cheltuielile, iar ele își arătau măiestria plătind cu chibzuială...

  • Ieşi cel mai câştigat, pe medie, dacă faci achiziţia cu până la 5 luni înainte la cursele internaţionale şi cu maxim 50 de zile înainte pentru cele interne.

  • Nu suntem niciodată pregătiți pentru ce este rău. Ba chiar, într-un soi de superstiție pe care, în ultimii ani, am ajuns s-o numim gândire pozitivă, evităm orice gând la vremurile mai grele ca să nu le ademenim, cumva, înspre noi, întrupându-le în imaginație.

  • În copilăria mea, era o mare izbândă să reușești să îți pui telefon fix și știu că aveai nevoie de multe relații ca să obții o asemenea aprobare… Mai târziu, după intrarea noastră vertiginoasă în democrație și apariția telefoniei mobile, țin minte cât de mândră am fost când am avut primul celular  - unul mare și greu, căruia trebuia să îi scoți mai întâi o antenă și abia apoi să vorbești la el- căci altfel nu te auzeai… Deci, la început era grozav dacă reușeai să ai un telefon mobil, apoi a venit moda să ai două sau chiar trei.

  • De fiecare dată când te feliciţi că ai cumpărat ceva aparent ieftin şi de calitate, altcineva se felicita la rândul său că ţi l-a vândut.

  • În tot ceea ce contează în existența noastră abordăm același sistem, pe care l-am deprins în școală: punem mâna pe carte (sau, mai nou, pe ziar, pe blog, pe tasta Enter care ne duce pe siteul preferat) citim, repetăm până știm pe dinafară și apoi așteptăm să ni se schimbe viața. Iar după aceea ne mirăm că nu s-a schimbat.