Statul Expertului

  • Convingerea că trăim într-o țară în care învățământul e nu doar obligatoriu, ci și gratuit, ne face adesea să cheltuim mai mult decât dacă ni s-ar spune de la început că lucrurile nu stau chiar așa. Tradiția tuturor generațiilor din urmă, în care părinții cumpără pentru copiii lor rechizite, uniforme și manuale pune deja sub un mare semn al întrebării gratuitatea învățământului. Iar discuțiile recente legate de varianta home-schoolingului ne arată că nu e chiar musai-musai să mergem la școala acreditată, ci putem găsi și alte posibilități de-a ne educa copiii.

  • Există încă în limba română expresia care consemnează o calitate importantă a unui bărbat bun: „să aducă banii în casă”, deși, în zilele noastre, ea nu mai are funcționalitate. Pe vremuri, într-adevăr, obligate de normele sociale să fie casnice, femeile erau subordonate economic partenerilor lor care, după bunul lor plac, aduceau sau nu aduceau banii acasă. Femeile trebuiau doar să îi gestioneze cât mai eficient ca să ajungă pentru toate cheltuielile, iar ele își arătau măiestria plătind cu chibzuială...

  • Ieşi cel mai câştigat, pe medie, dacă faci achiziţia cu până la 5 luni înainte la cursele internaţionale şi cu maxim 50 de zile înainte pentru cele interne.

  • Nu suntem niciodată pregătiți pentru ce este rău. Ba chiar, într-un soi de superstiție pe care, în ultimii ani, am ajuns s-o numim gândire pozitivă, evităm orice gând la vremurile mai grele ca să nu le ademenim, cumva, înspre noi, întrupându-le în imaginație.

  • În copilăria mea, era o mare izbândă să reușești să îți pui telefon fix și știu că aveai nevoie de multe relații ca să obții o asemenea aprobare… Mai târziu, după intrarea noastră vertiginoasă în democrație și apariția telefoniei mobile, țin minte cât de mândră am fost când am avut primul celular  - unul mare și greu, căruia trebuia să îi scoți mai întâi o antenă și abia apoi să vorbești la el- căci altfel nu te auzeai… Deci, la început era grozav dacă reușeai să ai un telefon mobil, apoi a venit moda să ai două sau chiar trei.

  • De fiecare dată când te feliciţi că ai cumpărat ceva aparent ieftin şi de calitate, altcineva se felicita la rândul său că ţi l-a vândut.

  • În tot ceea ce contează în existența noastră abordăm același sistem, pe care l-am deprins în școală: punem mâna pe carte (sau, mai nou, pe ziar, pe blog, pe tasta Enter care ne duce pe siteul preferat) citim, repetăm până știm pe dinafară și apoi așteptăm să ni se schimbe viața. Iar după aceea ne mirăm că nu s-a schimbat.

  • Când se strică apare dilema-arunc produsul (mă rog, îl reciclez) sau cumpăr altul nou? Vă propun o regulă care în cazul meu şi-a dovedit, în timp, eficacitatea...

  • Mai punem o haină în plus, o factură în plus, o lacrimă în plus. Iată plusurile toamnei care-mi vin în minte, înainte de a fi în stare să le găsesc și pe cele care contează cu adevărat, atunci când ne străduim să vedem partea bună a lucrurilor, partea frumoasă a vieții, partea generoasă a anotimpurilor...

  • „Găsește-ți, fata mea, o meserie bănoasă!” mă sfătuia bunicul, convins că îmi dă astfel cel mai bun sfat. Dar eu visam, așa cum visează toți copiii, mai întâi să schimb lumea în bine,  redescoperind-o, ca exploratoare sau astronaută, apoi, după ce toți cei din jur se străduiseră eficient să-mi explice că așa ceva nu se poate (fiindcă adulții s-au specializat în frângerea viselor celor mici) - s-o modelez prin frumusețea artistică, ca muziciană, poetă sau dansatoare...